Scrisoarea a III-a – Mihai Eminescu

Iata vine-un sol de pace c-o naframa-n varf de bat.
Baiazid, privind la dansul, il intreaba cu dispret:
– Ce vrei tu?
– Noi? Buna pace! si de n-o fi cu banat,
Domnul nostru-ar vrea sa vaza pe maritul imparat.
La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort
Un batran atat de simplu, dupa vorba, dupa port.
– Tu esti Mircea?
– Da-mparate!
– Am venit sa mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroana intr-o ramura de spini.
– Orice gand ai, imparate, si oricum vei fi sosit,
Cat suntem inca pe pace, eu iti zic: Bine-ai venit!
Despre partea inchinarii insa, Doamne, sa ne ierti!