Chivara stramosilor – Ana Ionita

De atunci, din vremea aceea, s-a zamislit o legenda: pe culmile Carpatilor Rasariteni si anume pe malul Bistritei aurii, se-nfatiseaza dinaintea ochilor o stanca inalta, ce parca sta de straja tarii, lucind ca aurul in bataia soarelui.

• Grea ne e viata, traiul – chin, vantul suiera-n camin, pruncii ni-s flamanzi si goi, vai de noi!
• Nu i-ar mai suferi pamantul de pagani, nu i-ar mai rabda cerul: mi-au luat lumina ochilor si nadejdea zilelor.
• Taci, femeie, ca te-or auzi; si-s multi ca frunza si ca iarba si ne-or scurta trupul c-un cap!