Author editoarea

Cafeneaua din fata debarcaderului era goala. Afara, sub panza de barca intinsa in chip de tenda, erau insirate cateva mese de lemn vapsite in verde. Stapanul cafenelei, capitanul Stamati Marulis, invins,...

- Da, intra! - Imi cer iertare domnule sublocotenent, a venit ordonanta cucoanei si v-a adus o scrisoare. Cere raspuns! - Da-o incoa si aprinde lampa. "Scumpul meu, n-ai mai fost la noi de o saptamana; mi-e...

- La o parte ca trece Voda. Bai, sunt eu dator cuiva? Sunt eu dator cuiva, cu ceva? - Voda, oameni buni! Adunati-va, oameni buni si saraci. Ca vin logofeti domnesti tocmai de la Bucuresti. Primiti pe Maria...

Putna, 1527, la mormantul lui Stefan cel Mare. - Varul, Grigore Rosca, Mitropolitul Moldovei m-a adus aici, la Putna, langa mormantul tau, sa cuget si sa primesc domnia. De ce nu mi-ai dat-o pe Campia...

Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata, dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si...

Imi terminasem insemnarile pentru reportaj si ma pregateam sa parasesc incinta Marii Adunari Nationale cand, la tribuna, s-a mai urcat un vorbitor care a atras, dintr-o data, atentia tuturor. Era o femeie de...

- Esti inca un copilandru! - Copilandru, copilandru, dar dumneata ma inveti sa nu-mi mai fie teama de nimic. - Ce-ai spus? - Apa Bistritei! Auzi, Ioachime, tine bine carma. - Ia, uite, sus pe mal. Vezi?...

- Astazi vom dantui dinaintea unor jilturi goale. Si, poate, doar de la o fereastra sa ne vada cineva. Un singur om... - Si pentru el? - E fiul inca nevazut al faraonului. - Inca nevazut? - Si nestiut de...

Zamfir intinse spre ea bratele si gemu incetisor: - Tata... tatica... tata Minca... Ajuta-ma sa gasesc noatenul. Era imaginea sorei lui mai mari, Minca. Un nour ascundea pe jumatate discul faimoasei luni,...

E mult de cand am petrecut in Alexandria Egiptului cateva ierni insorite. Si daca amintirile acelor timpuri nu sunt prea vesele, cum as putea totusi sa nu ma las cuprins de ele, cum sa nu ma inflacarez de...

Irimia trase pe Adrian, ingrozit, in crasma paraginita. Aci, el puse pe masa darapanata o dasaga grea, pe care o aruncase jos la intrare; din dasaga scoase o paine de un kilogram, o bucata de slanina, o ceapa...

- Am ajuns la timp! - Foarte la timp, foarte la timp. - Tocmai ii spuneam lui Bruno ca inainte de accidentul tau mama nu ajungea niciodata la timp. - Da. M-am hotarat dintr-odata: plecarea mea neasteptata a...