Batranul – Guy de Maupassant

Barbatul si femeia se apropiara si se uitara muribund, cu ochi linistiti si resemnati.
Ginerele spuse:
– De ast data s-a ispravit, nu apuca noaptea.
Gospodina spuse:
– De la pranz galgaie asa.
Apoi tacura. Tatal avea ochii inchisi, fata pamantie si atat de uscata, incat parea de lemn. Prin gura intredeschisa se strecura o rasuflare gafaitoare si aspra; iar cearsaful de panza cenusie se ridica pe piept, la fiecare respiratie.
Dupa o lunga tacere, ginerele zise:
– Pai n-avem decat sa-l lasam sa se sfarseasca. Ce sa facem? Da-i rau cu mazarea, ca vremea e buna si maine treb s-o prasim.
– Pai, daca se duce, n-o sa-l ingropam inainte de sambata; asa ca maine ai putea vedea de mazare.