Bunicul din padure – Stanislav Stampl

– Mi-a spus chiar in dimineata asta: “Trebuie sa-mi iau ramas bun de la viata!”
– Ei, asta nu este ceva ce trebuie luat in serios.
– Dar il cunoasteti pe tata; nu-i dintre aceia care arunca vorbe in vant…
– Stiu, dar asemenea cuvinte se spun la suparare, pe urma vine un moment de reflectie, vine clipa, ca sa-i spunem asa, de gandire la rece.
– Mi-a spus-o pe un ton atat de rece, atat de impersonal, incat nu atat continutul cat mai ales tonul, lipsa oricarei intentii, m-a speriat cel mai mult.