C.F.R. – I.L. Caragiale

La berarie, doi amici stateau de vorba. Brusc, un domn cam ametit de bautura cere permisiunea de ase aseza langa ei. Intreaba cat e ceasul si apreciaza ca sotia sa, Mita, plecata cu seful intr-o calatorie cu trenul, trebuie sa fie intre Ghergani si Contesti. Se ridica si pleaca; revine dupa un timp pentru a intreba din nou pe cei doi cat este ceasul. Gandul ii este din nou la sotie, Mita, care trebuie sa fi ajuns in gara la Titu.
Cei doi prieteni il intgreaba daca nu ii este frica sa-si lase sotia sa calatoreasca cu seful ei. Cetateanul raspunde ca nu si le arata celor doi poze atat cu sotia cat si cu seful. Le povesteste cu mandrie ca se casatorise in urma cu cinci luni si ca lucra la C.F.R. ca magazioner, unde avea un sef tare indulgent care-l lasa sa lipseasca si cate trei zile daca dorea. Cei doi amici radeau cu pofta si isi faceau fel de fel de ganduri despre cei doi posibili amorezi insa cetateanul le serveste o noutate : seful ii era chiar cumnat! Cei doi raman dezamagiti.