Cursa de soareci – Agatha Christie

Ca sa ramanem in ton cu recomandarea de lectura, va sfatuiesc cu incredere sa ascultati Cursa de soareci, dar nu ca fundal pentru treburi casnice sau ganduri usurele, ci destul de concentrat pentru ca atentia va va fi pusa la-ncercare. Marea provocare a teatrului radiofonic, aceea de a se folosi de un singur simt, punandu-l sa compenseze pentru toate celelalte, pare floare la ureche in aceasta adaptare pentru radio. Nu stiu daca este meritul regizorului priceput, al actorilor talentati sau al scriiturii dnei Christie, insa pot garanta pentru calitatea rezultatului finit. Personal, cred ca reteta succesului este combinatia tuturor celor de mai sus intr-o poveste alerta, surprinzatoare, clasica in desfasurarea ei, fara a-si pierde insa nimic din suspansul si adrenalina aferente. S-ar putea ca viscolul nu demult trecut sa ma fi ajutat sa ma identific mai usor cu captivitatea protagonistilor. De asemenea, recunosc ca mi se deschisese apetitul politienesc de la episodul cu cartea, insa nu ma recunosc a fi in vreun fel partinitoare sau patrioata cand declar ca cele doua autoare aducatoare de brize reci pe sira spinarii sunt la fel de pricepute, insa in stiluri cu totul diferite. Am incercat sa ma bazez pe abilitatile de vanator ale motanului pentru a descoperi cine omora soriceii metaforici, dar cred ca traiul casnic le-a afectat iremediabil. N-am nimerit criminalul, insa am atipit la sfarsit acompaniata de un tors usurel al altui pasionat de teatrul undelor.