Ioan Slavici – Mara – Capitolul 06 – Ispita

Norocul nu umbla taras, ci zboara pe aripi iuti si-ti iese, cand ii vine randul, fara de veste-n cale: degeaba il cauti cand nu-l gasesti; degeaba fugi cand el alearga dupa tine; norocul tau e numai al tau, si chiar daca nu l-ai cunoaste tu pe el, te cunoaste el pe tine si nu te paraseste.
Te miri insa de unde iese, si de aceea stai mereu gata, ca sa-l apuci precum randunica prinde musca din zbor.