Ioan Slavici – Mara – Capitolul 12 – Doua porunci

Nu poate, asa zicea randuiala breslelor, sa intre in randul stapanilor decat acela care, pe langa toate celelalte, a mai facut si doi ani de calatorie. Asa e bine! Numai incetul cu incetul, sub buna paza, prin multe ispitiri, numai dupa ce s-a lovit cu capul de toate zidurile si a dat destule dovezi ca e destoinic de a se povatui insusi pe sine, are s-ajunga omul stapan de capul sau si povatuitor pentru altii.
O stia si Hubar aceasta si tinea ca feciorul lui sa treaca si el prin toate ispitirile.