Ioan Slavici – Mara – Capitolul 20 – Norocul casei

– Lasa, draga mamii, ca toate au sa iasa bine. Are fiecare norocul lui. Au patit-o altele si mai rau decat tine si tot au ajuns femei cu casa buna. Esti, la urma urmelor, ca si cand ai fost cununata cu el, si toata lumea te stie ca i-ai fost sotie credincioasa si harnica si multe ai suferit de la dansul. Femeie ca tine n-are decat sa aleaga intre cei mai bunica sa-si gaseasca barbat.
Asa vorbea Mara ca sa-si mangaie fata. Trecuse miezul noptii, si ele, desi obosite moarte, nu puteau sa doarma in culcusurile lor.
– Nu-mi mai trebuie barbat, raspunse Persida; eu nu mai pot sa am barbat.