Jaques fatalistul si stapanul sau – Denis Diderot

“Tot ce-ti insir aici, cititorule, marturisesc ca stiu de la Jacques, fiindca nu-mi place sa ma laud cu desteptaciunea altuia. Jacques nu stia nici ce e naravul rau, nici ce e virtutea. El o tinea una si buna ca omul e nenorocit sau fericit din nascare (…) Dupa el, rasplata era imboldul celor buni, iar osanda spaima celor rai. Ce altceva ar putea fi, spunea el, daca nu exista nici pic de libertate si daca ursita ne e scrisa in ceruri? El credea ca un om se indreapta tot atat de neabatut spre slava sau spre hula (…) ca, daca inlantuirea cauzelor si a efectelor, care formeaza viata unui om de la prima clipa a nasterii lui si pana la ultimul suspin, ne-ar fi cunoscuta, am ramine cu parerea neclinitita ca el n-a facut decat ceea ce trebuia neaparat sa faca.”