Kir Ianulea – Ion Luca Caragiale

Zice ca odata, acu vreo suta si nu stiu cati ani, a dat porunca Dardarot, imparatul iadului, sa s-adune dinainte-i diavolii, de la mare pana la mic, unul sa nu fle lipsa, ca-i scurteaza coada si-i lungeste urechile!
Si, daca s-au adunat ei cu totii, imparatul s-a tras de tacalie scrasnind strasnic, a tusit de i-a parait jetul, a holbat ochii la el si le-a zbierat asa:

• Afurisitilor! care dintre voi nu e zevzec, sa-i treaca pe sub nas toate si el sa nu bage nimic la cap, trebuie sa fi luat seama, ca si mine, ca toti oamenii sositi de pe la dansii aici la noi nu se plang decat numa si numa de sotiile lor!