Legenda licuricilor – Calin Gruia

Pe vremea aceea, Soarele avea un argat pe care-l trimetea sa lumineze lumea cu un felinar mare de aur, in care clocoteau topite o multime de pietre scumpe.
Intr-o zi, Soarele il pofti la el pe Luceafarul Albastru, care stralucea peste pustiuri si singuratati:
– Slavit esti in veci luminatia ta.
– Ia loc, supusul meu. Cum o duci acolo unde te-am asezat eu?
– Bine, Maria Ta, numai ca nu vad nimic in jur, ci doar nopti neclintite si pustietati risipite. Si n-am niciun vecin, nicio vecina cu care sa stau de vorba.