Masca mortii rosii – Edgar Allan Poe

Moartea Rosie pustiise multa vreme tinutul. O molima mai hada si mai fara de leac nu se mai pomenise. Sangele i-a fost Avatarul si pecetea roseata si groaza sangelui. Te lua cu dureri si ameteli neasteptate, si apoi, prin toti porii, cu sudori necurmate de sange, pana la nimicire. Petele purpurii de pe trupul si mai ales de pe fata victimelor alcatuiau semnul vestitor al ciumei, care le scotea din randul oamenilor si le lipsea cu ajutorul si dragostea lor.
Inceputul, desfasurarea si sfarsitul bolii se petreceau toate intr-o jumatate de ceas.