Mica Sirena – Hans Christian Andersen

Departe-n largul marii apa e albastra ca albastrelele si limpede cum e cristalul, dar e si foarte adanca, atat de adanca incat nici o ancora nu poate ajunge pana la fund; ar trebui sa pui o multime de turnuri de biserica, unele peste altele, ca sa ajungi de la fund pana la luciul apei.
Imparatul marii era de multa vreme vaduv si casa i-o tinea mama-sa, batrana. Era o femeie inteleapta, dar foarte mandra de neamul ei; purta douasprezece stridii pe coada, pe cand nobilii aveau numai cate sase. incolo, era femeia vrednica, mai ales ca tinea foarte mult la nepoatele ei, domnitele marii. Acestea erau sase la numar si toate frumoase, dar cea mai mica era cea mai frumoasa dintre toate; pielea ei era gingasa si moale ca o petala de trandafir, ochii albastri ca niste lacuri adanci, dar, ca si celelalte, nu avea picioare si trupul in partea de jos avea o coada de peste.