Moartea fratelui meu – G. M. Vladescu

Adeseori raman cu bratele sub cap, cu ochii pierduti, aducandu-mi aminte de orasul acela de provincie, dinainte de 1900.
Se spunea despre mine ca sunt mic si plapand, in timp ce eu ma simteam mai mult de bataie de joc, in bietele mele hainute prefacute din vechituri. Iar miopia care, din cate stiu, nu ma lasa sa ma despart de ochelari, ma izola parca de toate.
In prima zi de scoala l-am intalnit pe cel care avea sa fie prietenul meu; mai bine spus, fratele meu!