Oameni ciudati – Maxim Gorki

– Stai! Mai ramai cu mine. Ce draguta esti. Stai sa-ti pvoestesc ceva!
– Poate sa ne vada cineva. Nu ti-e teama? Chiar in fata casei tale?
– Ma simt bine.
– Doamne, ce vad? Constantin cu Olga, aici in padurea de pini, din fata casei! O tine de mana. Si Elena e dusa la familia Medvedev. Ce intuneric, sa nu-i pierd din ochi. Acum ii deslusesc bine; au intrat in bataia lunii!