Pascalierul – Ion Agarbiceanu

Daca s-ar scula din morti un crestin din Curmatura, raposat inainte de optzeci de ani, n-ar mai cunoaste satul, nici dupa intindere, nici dupa case si ulite, nici dupa biserica romaneasca, nici chiar dupa dealurile care il inconjura si in caldarea carora e asezat. in intindere, satul a sporit de doua ori; case vechi, coperite cu paie, nu se mai zaresc decat rar si se ascund, mai mult rusinate decat smerite, in fundul curtilor; pe cand, semete, cu fruntea-n ulita, se insiruie, ca la oras, case de piatra. Iar ulitele au sporit, largi si luminoase, si prin pasunea gastelor si-a purceilor e acum vatra de sat, cu cladiri zdravene.