Rusoaica – Gib Mihaescu

Cand mi s-a dat ordin sa trec cu detasamentul de paza pe Nistru, am salutat cu multa bucurie aceasta noutate si m-am bucurat cu atat mai mult, cu cat vedeam mutra plouata a camarazilor mei de batalion: adio vinul bun, fetele vesele si viata asta cu sindrofii, cu baluri, cu intalnairi furise, de orasel basarabean, care, la urma urmei, oricat de mic, oricat de stramt si de noroios o fi, e totusi un orasel.
Pentru mine ordinul venea tocmai la timp. intr’o buna dimineata, zorile ma gasira langa o lunga masa, pe care cartile o ocolisera de mii de ori in goana celui mai accelerat chemin de fer pe care l-am vazut vreodata in proaspata, dar mult incercata mea cariera de jucator de carti.