Sa ucizi e usor – Robert Lopresti

– Va rog, va rog, luati loc, domnule. Bunn! Ei, va ascult.
– Am venit la dumneavoastra sa ma ajutati. Am nevoie de protectie!
– Vrea sa va intreb, in primul rand, cine v-a trimis la mine?
– Nimeni.
– Cum asa? De unde ati stiut de existenta mea?
– Simplu, cartea de telefon. Este primul numar de pe lista detectivilor particulari; asta ma face sa constat ca nu e rau, cateodata, sa te nasti intr-o familie cu un nume la inceputul alfabetului.
– Interesanta remarca dumneavoastra. In ce problema aveti nevoie de ajutorul meu?
– Cineva incearca sa ma ucida!