Sotia mea – Guy de Maupassant

Era la sfarsitul unei cine intre barbati, barbati insurati, vechi prieteni, care se mai intalneau cateodata fara nevestele lor, ca pe vremuri, cand erau flacai. Se manca mult, se bea mult, se vorbea despre toate, se depanau amintiri, acele amintiri calde care fac, fara voia ta, sa-ti infloreasca un zambet pe chip si sa-ti tremure inima.
– Este extraordinar cat de usor cazi in capcana. Esti foarte hotarat sa nu-ti iei niciodata nevasta. Si apoi, intr-o primavara, pleci la tara. E cald, vara se anunta frumoasa, campul este inflorit, intalnesti o fata la niste prieteni, iti cade cu tronc si gata! Te intorci insurat!