Tata Minca – Panait Istrati

Zamfir intinse spre ea bratele si gemu incetisor:
– Tata… tatica… tata Minca… Ajuta-ma sa gasesc noatenul.
Era imaginea sorei lui mai mari, Minca.
Un nour ascundea pe jumatate discul faimoasei luni, in vreme ce Zamfir, ca o aratare, dadea tarcoale santurilor, cu care orice gospodarie este imprejmuita. isi zicea, bietul baiat, ca se putea ca noatenul sa fi cazut in vreun sant si sa nu mai fi putut iesi.
Zadarnica speranta. El facu inconjurul tuturor proprietatilor: nimic.