Valsul cainilor – Leonid Andreev

Scaune si fotolii nou-noute, un pian ca scos din cutie, partituri puse in ordine; pana si masa e gata pentru pranz. Dar nu tu covoare, nu tu perdele, nu tu draperii, ciudat! Zugravii canta.
– Uite ca am deschis biroul fratelui meu, Henrich, cu un speraclu si acuma caut, sper sa si gasesc, niste bani pe care sa-i iau. Numai douazeci si cinci de ruble? Putin, foarte putin! Interesant: oare stie fratele meu, Henrich, ca eu sunt un trisor?